Psalmul 129:23-24
În ceas târziu din noapte, înfiorat, spăşit,
Strig către Domnul slavei, privind spre infinit,
Mă cercetează Doamne, cunoaşte-mi inima,
Încearcă-mi firea, gândul şi vezi cărarea mea.
Priveşte cu-ndurare, de drumul mi-e greşit,
Îndreaptă-mă pe cale Tu, Domnul meu iubit,
Condu-mă pe cărarea ce duce către cer,
Plăcerile de-o clipă, azi sunt şi mâine pier.
Nimic nu-i desfătare aici pe-acest pământ,
Doar trudă şi sudoare şi goană după vânt,
Aducerea aminte şi răul de-ai păstra,
Cine-ar putea o, Doamne să stea în faţa Ta?
Nelegiuiri sunt multe şi amintiri ce dor,
La Tine e iertare; al dragostei fior,
Îmi dă încredinţarea că m-ai iertat Isus
Şi fiecare clipă mă-nalţă tot mai sus.
Am semănat cu lacrimi umblarea-mi pe pământ,
Culesu-am himere şi zborul meu s-a frânt,
Dar întâlnind Lumina-ntr-o zi, trăirea mea
Şi-a răstignit egoul, pe deal la Golgota.
A mai ţipat o clipă, atunci în început,
Dar mă gândesc o, Doamne, pe Tin´cât Te-a durut,
Să simţi atâta ură, respingere deplină,
Când Tu ne-ai dat viaţa, din viaţa Ta divină?
În dimineţi arzânde, privesc departe-n zări
Şi sper să văd Isuse cum te cobori pe nori,
Vino de mă veghează să fac doar voia Ta,
Cuvântul Tău mi-e Lege, acum şi pururea!
15/02/2012, Barcelona-Lucica Boltasu
Fii binecuvântată.
Foarte frumoasă și profundă această poezie și este impresionant modul în care tratează și prezintă starea noastră și năzuințele noastre care își găsesc înfăptuirea doar prin puterea și binecuvântarea Domnului. Domnul să te binecuvânteze și să desăvârșească tot mai mult darul minunat pe care l-a pus în tine și totodată să desăvârșească ființa ta spiritual și pe toți ai tăi. Multă pace, sănătate, har și toate binecuvântările Domnului!